[Strofa 1]
Întind mâna, dar cerul e departe,
Încerc să prind ceva ce se pierde-ntr-o noapte,
Un dor care nu știe de limite sau margini,
Doar pasul meu ce urmează linii imaginare.
[Refren x2]
Dor de infinit, mă trage spre alte sfere,
Unde visul și realul se-nlănțuie-n tăcere,
Pe căi necunoscute, pașii mei rătăcesc,
Dor de infinit, tot mai tare îl trăiesc.
[Strofa 2]
Nu mă oprește nimic, nici spațiul nici timpul,
În dorința asta nebună, eu prind avântul,
Dincolo de orice văz, simt chemarea,
O dorință nestinsă să ating zarea.